sanctificat

SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinţilor; a sfinţi. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SANCTIFICÁ sanctífic tranz. rel. A trece în rândul sfinţilor; a ridica la rang de sfânt; a sfinţi. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinţilor, a sfinţi. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].
(Dicţionar de neologisme)

SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinţilor, a sfinţi. 2. a consfinţi. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctífic, 3 sg. şi pl. sanctífică; conj. prez. 3 sg. şi pl. sanctífice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinţi.
(Dicţionar de sinonime)

SANCTIFICÁT adj. v. canonizat, sfinţit.
(Dicţionar de sinonime)