simplocă

SIMPLÓCĂ s.f. Procedeu retoric constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început şi, respectiv, cel de la sfârşit rămân aceleaşi. [< fr. symploque, cf. gr. symploke].
(Dicţionar de neologisme)

SIMPLÓCĂ s. f. figură de stil constând din reunirea anaforei cu epifora, astfel încât în mai multe fraze consecutive cuvântul de la început este acelaşi cu cel de la sfârşit. (< fr. symploque, gr. symploke)
(Marele dicţionar de neologisme)

símplocă s. f., g.-d. art. simplócii
(Dicţionar ortografic al limbii române)