sinafie

SINAFÍE, sinafii, s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau acelaşi cuvânt termină un vers şi îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau acelaşi cuvânt termină un vers şi începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiaşi conjuncţii (copulative). V. polisindet. [Gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].
(Dicţionar de neologisme)

SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau acelaşi cuvânt termină un vers şi începe pe celălalt. ♢ folosire repetată a aceleiaşi conjuncţii (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)
(Marele dicţionar de neologisme)

sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)