SÍNIC, -Ă adj. chinez. (< engl. sinic, lat. sinicus)
(Marele dicţionar de neologisme)
şiníc, şiníce, s.n. (înv. şi reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coş la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui şinic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SINÍCE s. v. baniţă, dublu-decalitru.
(Dicţionar de sinonime)
(Marele dicţionar de neologisme)
şiníc, şiníce, s.n. (înv. şi reg.) 1. măsură de capacitate pentru cereale sau pentru alte produse agricole; vas, măsură cu care se toarnă boabele în coş la măcinat sau cu care se ia vama la moară. 2. cantitatea de grâu corespunzătoare unui şinic.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
SINÍCE s. v. baniţă, dublu-decalitru.
(Dicţionar de sinonime)