SODOMÍT, -Ă, sodomiţi, -te, s.m. şi f. Persoană care practică sodomia, (rar) sodomist. – Din fr. sodomite.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SODOMÍT, -Ă s.m. şi f. Sodomist. [< it. sodomita].
(Dicţionar de neologisme)
SODOMÍT, -Ă s. m. f. cel ce practică sodomia. (< fr. sodomite)
(Marele dicţionar de neologisme)
sodomít s. m., pl. sodomíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sodomítă s. f., g.-d. art. sodomítei; pl. sodomíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sodomít2, sodomítă, adj., s.m. 1. (înv.) prăpădit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau construcţii) prăbuşit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoană lipsită de putere, foarte slăbită.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
SODOMÍT, -Ă s.m. şi f. Sodomist. [< it. sodomita].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
sodomít s. m., pl. sodomíţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sodomítă s. f., g.-d. art. sodomítei; pl. sodomíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
sodomít2, sodomítă, adj., s.m. 1. (înv.) prăpădit, nimicit, distrus. 2. (reg.; despre ziduri sau construcţii) prăbuşit, surpat. 3. (s.m., reg.) persoană lipsită de putere, foarte slăbită.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)