spatulă

SPATÚLĂ, spatule, s.f. Mică unealtă în formă de lopăţică, folosită în sculptură, farmacie etc. pentru a lua, a amesteca şi a întinde diferite substanţe pulverulente sau vâscoase. [Acc. şi: spátulă] – Din fr. spatule.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SPATÚL//Ă ~e f. Unealtă în formă de lopată mică, având diverse întrebuinţări (în sculptură, medicină etc.). [G.-D. spatulei] /<fr. spatule
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SPATÚLĂ s.f. Instrument în formă de lopăţică, cu diverse întrebuinţări (în farmacie, chirurgie, sculptură etc.). ♦ (Fig.) Extremitate în formă de lopăţică. [< fr. spatule, cf. lat. spatula].
(Dicţionar de neologisme)

SPATÚLĂ s. f. instrument în formă de lopăţică, în farmacie, chirurgie, sculptură etc. ♢ (fig.) extremitate în formă de lopăţică. (< fr. spatule, lat. spathula)
(Marele dicţionar de neologisme)

spatúlă s. f., g.-d. art. spatúlei; pl. spatúle
(Dicţionar ortografic al limbii române)