întrebuinţări
[Sinonime]
ÎNTREBUINŢÁRE, întrebuinţări, s.f. Acţiunea de a întrebuinţa şi rezultatul ei; folosire. – V. întrebuinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
întrebuinţáre s. f. (sil. -bu-in-), g.-d. art. întrebuinţării; pl. întrebuinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTREBUINŢÁRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosinţă. 4. v. purtare. 5. practicare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Întrebuinţare ≠ neîntrebuinţare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
întrebuinţáre s. f. (sil. -bu-in-), g.-d. art. întrebuinţării; pl. întrebuinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNTREBUINŢÁRE s. 1. v. aplicare. 2. v. consumare. 3. v. folosinţă. 4. v. purtare. 5. practicare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Întrebuinţare ≠ neîntrebuinţare
(Dicţionar de antonime)