stacoj

STACÓJ, stacoji, s.m. (Înv. şi reg.) Homar; p. ext. rac. [Var.: (reg.) stacóş s.m.] – Din ngr. stakós.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STACÓJ ~i m. înv. 1) Crustaceu asemănător cu racul, dar de talie mai mare; homar. 2) Crustaceu dulcicol cu carapacea neagră-verzuie, având în partea anterioară a corpului o pereche de cleşti lungi şi viguroşi; rac. /<ngr. stakós
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stacój (-ji), s.m. – Homar, rac. – Var. stacoş. Mr. astahó. Ngr. σταϰός (Cihac, II, 701), cf. tc. istakos, bg. astakos. – Der. stacojiu, adj. (roşu).
(Dicţionarul etimologic român)

stacój s. m., pl. stacóji
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STACÓJ s. v. homar, rac.
(Dicţionar de sinonime)