stanic
STÁNIC, -Ă, stanici, -ce, adj. (Despre compuşi ai staniului) Care conţine staniu (tetravalent). ♢ Acid stanic = acid oxigenat al staniului. ♦ Privitor la staniu. – Din fr. stannique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conţine staniu tetravalent. [< fr. stannique].
(Dicţionar de neologisme)
STÁNIC, -Ă adj. (despre compuşi ai staniului) care conţine staniu tetravalent. (< fr. stannique)
(Marele dicţionar de neologisme)
stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánică, pl. stánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÁNIC, -Ă adj. (Chim.) Care conţine staniu tetravalent. [< fr. stannique].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
stánic adj. m., pl. stánici; f. sg. stánică, pl. stánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)