staroste

STÁROSTE, starosti, s.m. 1. Conducător al unei corporaţii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, şef, fruntaş. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ţinut aflat la marginea ţării. 3. (Reg.) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinţii unei fete pentru a o cere în căsătorie; peţitor; p. ext. persoană care conduce ceremonia nunţii. – Din sl. starosta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STÁROST//E ~i m. 1) ist. Conducător administrativ al unui oraş, al unei cetăţi. 2) ist. Conducător al unei bresle. 3) Persoană trimisă la părinţii unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; peţitor. 4) rar Persoană care dirijează ceremonia nunţii. 5) reg. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; ţârcovnic. /<pol., ucr. starosta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

stároste s. m., pl. stárosti
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STÁROSTE s. 1. (înv.) baş, proestos, protomeşter. (~ al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfat. (~ la nunţile ţărăneşti.)
(Dicţionar de sinonime)

STÁROSTE s. v. conducător, egumen, ispravnic, peţitor, pârcălab, stareţ, şef, vătaf.
(Dicţionar de sinonime)