stenografiere

STENOGRAFIÁ, stenografiez, vb. I. Tranz. A înregistra vorbirea cuiva cu ajutorul stenografiei. [Pr.: -fi-a] – Din fr. sténographier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

STENOGRAFIÉRE, stenografieri, s.f. Acţiunea de a stenografia. [Pr.: -fi-e-] – V. stenografia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A STENOGRAFI//Á ~éz tranz. (cuvântări) A înregistra prin intermediul stenografiei. [Sil. -no-gra-fi-a] /<fr. sténographier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STENOGRAFIÁ vb. I. tr. A scrie servindu-se de semnele stenografice. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. sténographier].
(Dicţionar de neologisme)

STENOGRAFIÉRE s.f. Acţiunea de a stenografia şi rezultatul ei. [Pron. -fi-e-. / < stenografia].
(Dicţionar de neologisme)

STENOGRAFIÁ vb. tr. a scrie cu ajutorul stenografiei. (< fr. sténographier)
(Marele dicţionar de neologisme)

stenografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. stenografiéz, 3 sg. şi pl. stenografiáză, 1 pl. stenografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. stenografiéze; ger. stenografiínd (sil. -fi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stenografiére s. f. (sil. -gra-fi-e-), g.-d. art. stenografiérii; pl. stenografiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
STENOGRAFIÁ vb. (înv.) a tahigrafia.
(Dicţionar de sinonime)