stereoizomer
STEREOIZOMÉR, stereoizomeri, s.m. Substanţă care are în moleculă acelaşi număr de atomi din fiecare element ca şi altă substanţă, dar care diferă de aceasta prin modul de aranjare a atomilor în spaţiu. [Pr.: -re-o-i-] – Din fr. stéréo-isomère.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEREOIZOMÉR ~i m. Substanţă care are aceeaşi compoziţie chimică cu alte substanţe similare, dar diferă de acestea prin aranjarea în spaţiu a atomilor din moleculă. /<fr. stéréo-isomere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
STEREOIZOMÉR s.m. Substanţă care are în moleculă acelaşi număr de atomi din fiecare element, dar care diferă prin modul de aranjare a acestor atomi în spaţiu. [Pron. -re-o-i-. / cf. fr. stéréo-isomère].
(Dicţionar de neologisme)
STEREOIZOMÉR s. m. substanţă izomeră care diferă prin modul de angajare în spaţiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère)
(Marele dicţionar de neologisme)
stereoizomér s. m. (sil. -re-o-i-), pl. stereoizoméri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STEREOIZOMÉR ~i m. Substanţă care are aceeaşi compoziţie chimică cu alte substanţe similare, dar diferă de acestea prin aranjarea în spaţiu a atomilor din moleculă. /<fr. stéréo-isomere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
STEREOIZOMÉR s. m. substanţă izomeră care diferă prin modul de angajare în spaţiu a atomilor din moleculă. (< fr. stéréo-isomère)
(Marele dicţionar de neologisme)
stereoizomér s. m. (sil. -re-o-i-), pl. stereoizoméri
(Dicţionar ortografic al limbii române)