stinghie
[Sinonime]
STÍNGHIE, stinghii, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi îngustă care se fixează (de-a curmezişul) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcţii sau pentru a susţine, a întări ceva. 2. (Pop.) Parte a corpului unor fiinţe unde se îmbină femurul cu oasele bazinului. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÍNGHI//E ~i f. 1) Bucată de lemn lungă şi îngustă, fixată de-a curmezişul unei construcţii pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia şi pentru a le întări. 2) Parte a scheletului omului, unde se articulează femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
stínghie (-ii), s.f. – 1. Bară, traversă. – 2. Regiune inghinală. – Var. stinghe. Sl. sŭtęgŭ „traversă”, de la sŭtęgliti „a reuni” (Tiktin; Byhan 332; Conev 80; Candrea). Der. de la un lat. *stangula, din v. germ. stengil (› germ. Stange), propusă de Giuglea, Dacor., II, 400, nu este posibilă.
(Dicţionarul etimologic român)
stínghie s. f. (sif. -ghi-e), art. stínghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. stínghiei; pl. stínghii, art. stínghiile (sil. -ghi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÍNGHIE s. 1. (înv. şi reg.) preghiţă, (prin Olt. şi Ban.) ştează. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziş, pop, punte, stâlp, uşă, zăplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. (TEHN.) chingă, scândură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) lopăţică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)
(Dicţionar de sinonime)
STÍNGHIE s. v. cocârlă, fuscel, regiune inghinală, schimbătoare, spetează, spiţă, treaptă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STÍNGHI//E ~i f. 1) Bucată de lemn lungă şi îngustă, fixată de-a curmezişul unei construcţii pentru a face legătura dintre diferite elemente ale acesteia şi pentru a le întări. 2) Parte a scheletului omului, unde se articulează femurul cu oasele bazinului. [G.-D. stinghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
stínghie s. f. (sif. -ghi-e), art. stínghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. stínghiei; pl. stínghii, art. stínghiile (sil. -ghi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STÍNGHIE s. 1. (înv. şi reg.) preghiţă, (prin Olt. şi Ban.) ştează. (~ la o mobilă.) 2. chingă, (reg.) calafat, curmeziş, pop, punte, stâlp, uşă, zăplat. (~ la fundul unui vas.) 3. (TEHN.) braţ, chingă, coardă, spetează, (pop.) curmeziş. (~ la podul coşului morii.) 4. (TEHN.) chingă, scândură, spetează, (pop.) blană. (~ la războiul de ţesut.) 5. (TEHN.) lopăţică, pop, spetează. (La cârceiele carului se află o ~.) 6. (TEHN.) bulfeu, cruce, spetează, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) remeneacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)
(Dicţionar de sinonime)
STÍNGHIE s. v. cocârlă, fuscel, regiune inghinală, schimbătoare, spetează, spiţă, treaptă.
(Dicţionar de sinonime)