stresare

A STRES//Á ~éz tranz. A produce stres; a tulbura prin stres. /<fr. stresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

STRESÁ vb. tr. a produce stres (1). (< fr. stresser)
(Marele dicţionar de neologisme)

stresá vb., ind. prez. 1 sg. streséz, 3 sg. şi pl. streseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

stresáre s. f., g.-d. art. stresării; pl. stresări
(Dicţionar ortografic al limbii române)