STRÂMTÁ, strâmtéz, vb. I. Tranz. şi refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puţin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRÂMTÁRE, strâmtări, s.f. Acţiunea de a (se) strâmta şi rezultatul ei. – V. strâmta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A STRÂMT//Á ~éz tranz. A face să se strâmteze; a face (mai) strâmt; a îngusta. /Din strâmt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STRÂMT//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lăţime; a deveni mai puţin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
strâmtá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtéz, 3 sg. şi pl. strâmteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
strâmtáre s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.
(Dicţionar de sinonime)
STRÂMTÁ vb. v. împuţina, micşora, reduce, restrânge, scădea.
(Dicţionar de sinonime)
STRÂMTÁRE s. îngustare. (~ spaţiului de ieşire.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
STRÂMTÁRE, strâmtări, s.f. Acţiunea de a (se) strâmta şi rezultatul ei. – V. strâmta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE STRÂMT//Á mă ~éz intranz. A deveni (mai) strâmt; a se reduce în lăţime; a deveni mai puţin încăpător; a se îngusta; a se strânge. Haina s-a strâmtat. /Din strâmt
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
strâmtá vb., ind. prez. 1 sg. strâmtéz, 3 sg. şi pl. strâmteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
strâmtáre s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRÂMTÁ vb. 1. a îngusta. (A ~ o rochie.) 2. v. intra. 3. v. îngusta.
(Dicţionar de sinonime)
STRÂMTÁ vb. v. împuţina, micşora, reduce, restrânge, scădea.
(Dicţionar de sinonime)
STRÂMTÁRE s. îngustare. (~ spaţiului de ieşire.)
(Dicţionar de sinonime)