supravietuire

SUPRAVIEŢUÍ, supravieţuiesc, vb. IV. Intranz. A rămâne în viaţă după moartea cuiva sau după o catastrofă, un cataclism etc. – Supra- + vieţui (după fr. survivre).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

SUPRAVIEŢUÍRE, supravieţuiri, s.f. Faptul de a supravieţui. – V. supravieţui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SUPRAVIEŢU//Í ~iésc intranz. A mai trăi după moartea cuiva sau după un cataclism, după o catastrofă. ~ unui cutremur. [Sil. su-pra-vie-] /supra- + a vieţui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUPRAVIEŢUÍ vb. IV. intr. A scăpa cu viaţă dintr-o nenorocire; a rămâne în viaţă după moartea cuiva. [Pron. -vie-ţu-i. / < supra- + vieţui, după fr. survivre].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAVIEŢUÍRE s.f. Faptul de a supravieţui. [Pron. -vie-ţu-i-. / < supravieţui].
(Dicţionar de neologisme)

SUPRAVIEŢUÍ vb. intr. a scăpa cu viaţă dintr-o nenorocire; a rămâne în viaţă după moartea cuiva. ♢ a continua să existe, să dăinuiască în memoria cuiva. (după fr. survivre)
(Marele dicţionar de neologisme)

supravieţuí vb. (sil. -pra-) → vieţui
(Dicţionar ortografic al limbii române)

supravieţuíre s. f. (sil. -pra-vie-), g.-d. art. supravieţuírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
SUPRAVIEŢUÍ vb. 1. a rămâne, a scăpa. (N-au ~ decât ei.) 2. v. dăinui.
(Dicţionar de sinonime)