tehnologie

TEHNOLOGÍE, tehnologii, s.f. 1. Ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs. – Din fr. technologie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TEHNOLOGÍ//E ~i f. 1) Ştiinţă care se ocupă cu studiul procedeelor şi mijloacelor de prelucrare a materialelor. ~a metalelor. 2) Ansamblu de procedee şi de metode folosite în scopul obţinerii unui produs. [G.-D. tehnologiei] /<fr. technologie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TEHNOLOGÍE s.f. 1. Ştiinţă a procedeelor şi mijloacelor de fabricare şi de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operaţiilor etc. folosite pentru obţinerea unui anumit produs. 3. (Rar) Tehnică. [Gen. -iei. / < engl. technology, fr. technologie, cf. gr. techne – artă, logos – studiu].
(Dicţionar de neologisme)

TEHNOLOGÍE s. f. 1. ştiinţă a metodelor şi a mijloacelor de prelucrare a materiilor prime, a materialelor şi a datelor. 2. ansamblul proceselor, al metodelor, operaţiilor etc. pentru realizarea unui anumit produs (< fr. technologie)
(Marele dicţionar de neologisme)

tehnologíe s. f., art. tehnología, g.-d. art. tehnologíei; pl. tehnologíi, art. tehnologíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)