teracotă

TERACÓTĂ, teracote, s.f. 1. Produs ceramic (obţinut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă şi prin smălţuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obţinerii teracotei (1). – Din it. terracotta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TERACÓT//Ă ~e f. Material de construcţie în formă de plăci ceramice, obţinute prin arderea şi emailarea argilei, folosite pentru construirea sobelor, căptuşirea pereţilor etc. /<it. terracotta, germ. Terrakotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

teracótă (-te), s.f. – Produs ceramic pentru sobe, obiecte ornamentale etc. It. terra cotta.
(Dicţionarul etimologic român)

TERACÓTĂ s.f. 1. Produs ceramic fabricat prin arderea argilei din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sculptură realizată în tehnica obţinerii teracotei (1). [< it. terracotta < terra – pământ, cotta – arsă].
(Dicţionar de neologisme)

TERACÓTĂ s. f. 1. produs ceramic obţinut prin arderea argilei, din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. ♢ soba însăşi. 2. sculptură realizată în tehnica teracotei (1). (< it. terracotta)
(Marele dicţionar de neologisme)

teracótă s. f., pl. teracóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)