TERMIÓNICĂ s.f. Capitol al fizicii care studiază emisia electronilor sau a ionilor de către substanţe încălzite la temperaturi (foarte) înalte. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. thermionique, engl. thermionics.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanţe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].
(Dicţionar de neologisme)
TERMIÓNIC, -Ă adj. Referitor la termionică. [Pron. -mi-o-. / cf. fr. thermoionique, it. termoionico].
(Dicţionar de neologisme)
TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)
(Marele dicţionar de neologisme)
termiónică s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TERMIÓNICĂ s.f. (Fiz.) Studiul emisiei electronilor sau ionilor de către substanţe supuse la temperaturi înalte. [Pron. -mi-o-, gen. -cii. / < fr. thermoionique].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
TERMIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la termionică. II. s. f. capitol al fizicii care studiază emisia de electroni de către metale supuse la temperaturi foarte înalte. (< fr. thermoionique, engl. thermonics)
(Marele dicţionar de neologisme)
termiónică s. f. (sil. -o-; mf. term-), g.-d. art. termiónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)