timină
TIMÍNĂ s. f. bază azotată pirimidinică din compoziţia acizilor nucleici. (< fr. thymine)
(Marele dicţionar de neologisme)
TIMÍNĂ, timíne, s.f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]
(Alte dicţionare)
(Marele dicţionar de neologisme)
TIMÍNĂ, timíne, s.f. Pirimidină (C5H6N2O2) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informaţia genetică în lanţul de polinucleotide al acidului dezoxiribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină şi uracil. (terminolog. ştiinţif., din neolat. thymus (= timus, glandă din care a fost izolată pentru prima dată) + suf. -ină (cf. citozină); cf. engl., fr. thymine) [MW, TLF]
(Alte dicţionare)