toropire

TOROPÍ, toropesc, vb. IV. Tranz. A aduce în stare de toropeală (1); a ameţi, a buimăci, a moleşi. ♦ A cuprinde, a copleşi; a năpădi. ♦ A bate zdravăn; a ucide în bătăi. – Din ucr. toropyty.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TOROPÍRE, toropiri, s.f. Acţiunea de a toropi şi rezultatul ei. – V. toropi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TOROP//Í ~ésc tranz. 1) A aduce în stare de toropeală; a face să fie cuprins de moleşeală; a moleşi. 2) A cuprinde din toate părţile; a pune stăpânire. 3) fig. pop. A bate foarte tare; a zdrobi (în bătăi); a snopi; a stropşi; a făcălui; a stâlci; a tăbăci. /<ucr. toropyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE TOROP//Í mă ~ésc intranz. reg. A face (concomitent) schimb de bătăi (unul cu altul). /<ucr. toropyty
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

toropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. toropésc, imperf. 3 sg. toropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. toropeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

toropíre s. f., g.-d. art. toropírii; pl. toropíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TOROPÍ vb. 1. v. răzbi. 2. a moleşi. (Canicula îl ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TOROPÍ vb. v. snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)

TOROPÍRE s. 1. amorţeală. 2. v. moleşeală.
(Dicţionar de sinonime)