tract

tract (-turi), s.n. – Drum important. Lat. tractum, prin intermediul rus. trakt (Cihac, II, 418). – Der. trata (var. tracta), vb. (a negocia, a dispune; a discuta, a comunica; a se purta, a se comporta; a se supune unui tratament, a numi, a califica; a ospăta, a cinsti), din it. trattare, fr. traiter şi var. înv. după lat. tractare; trată, s.f. (cambie), din it. tratta; tratat (var. înv. tractat), s.n., din it. trattato şi mai înainte (sec. XVIII) din pol., rus. traktat; trataţie, s.f. (ospăţ, invitaţie); tratament, s.n., după fr. traitment; tractir, s.n. (han, birt; bordel, casă de toleranţă), din rus. traktir ‹ it. trattoria (Cihac, II, 418; Sanzewitsch 211); tractirgiu, s.m. (hangiu, birtaş), în Mold.; tractament, s.n. (rezoluţie, dispoziţie; invitaţie, ospăţ), din germ. Traktament (Tiktin), sec. XIX, înv.; tractirui, vb. (a trata, a discuta, a dezbate), înv., din germ. traktieren; maltrata, vb., din fr. maltraiter.
(Dicţionarul etimologic român)

TRACT s.n. 1. Foaie sau broşură de propagandă. 2. V. tractus. [< fr., engl. tract].
(Dicţionar de neologisme)

tract s. n., pl. trácturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tract, trácturi, s.n. (înv.) 1. traiect, drum, şleah. 2. ţinut, regiune. 3. circulaţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
TRACT s. v. circulaţie, trafic.
(Dicţionar de sinonime)