trată dex - definiţie, sinonime, conjugare
TRÁTĂ, trate, s.f. Cambie care, în virtutea unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliţă. – Din it. tratta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRATÁ, tratez, vb. I. 1. Tranz. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel. 2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta. 3. Tranz. şi refl. A (se) supune unui tratament medical. 4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înţelegere, la încheierea unei convenţii etc.; a duce tratative. 5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă ştiinţifică, literară etc. 6. Tranz. A supune unui tratament (3). ♦ Spec. A supune seminţele şi plantele acţiunii unor agenţi chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [Var.: (înv.) tractá vb. I] – Din it. trattare, lat. tractare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRAT//Á ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune efectelor unui comportament (operând după împrejurări cu ceva). ~ cu bunăvoinţă. 2) A servi cu mâncare sau băutură. 3) (bolnavi sau bolile acestora) A supune acţiunii unui tratament; a lecui. 4) (substanţe, materiale etc.) A supune acţiunii unui agent chimic sau fizic. ~ seminţe cu insecticide. 5) (probleme, teme, subiecte etc.) A prezenta în urma unor cercetări. 2. intranz. (despre părţi oficiale interesate) A duce tratative în vederea încheierii unor convenţii; a negocia. /<lat. tractare, fr. traiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRÁTĂ s.f. Cambie care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliţă. [< it. tratta, cf. fr. traite].
(Dicţionar de neologisme)

TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. tr., refl. A (se) supune unui tratament. 3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste. 4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere. 4. tr. A dezvolta o temă ştiinţifică, literară etc. 6. tr. (Tehn.) A supune (un corp, o substanţă) acţiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (Agr.) A supune seminţele sau solul acţiunii unor agenţi chimici sau fizici. [< it. trattare, cf. fr. traiter < lat. tractare].
(Dicţionar de neologisme)

TRÁTĂ s. f. titlu de credit pe termen scurt care, în baza unei clauze speciale, se cedează spre încasare altei persoane decât creditorul; poliţă. (< it. tratta, germ. Tratte)
(Marele dicţionar de neologisme)

TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea faţă de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♢ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înţelegere. 4. a dezvolta o temă ştiinţifică etc. 5. a supune (un corp, o substanţă) acţiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♢ a supune seminţele, apa sau solul (acţiunii unor agenţi chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it. trattare, lat. tractare)
(Marele dicţionar de neologisme)

trátă s. f., pl. tráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tratá vb., ind. prez. 1 sg. tratéz, 3 sg. şi pl. trateáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
TRÁTĂ s. v. poliţă.
(Dicţionar de sinonime)

TRATÁ vb. 1. a lua. (L-a ~ cu binele.) 2. v. ospăta. 3. (MED.) a (se) căuta, a (se) îngriji, (pop. şi fam.) a (se) doftori, a (se) doftorici, (înv.) a (se) cura, a (se) curarisi. (S-a ~ de astmă.) 4. v. parlamenta. 5. v. negocia. 6. v. dezbate. 7. a aborda, (fig.) a ataca. (A ~ următoarea temă...)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: tr tra trat

Cuvinte se termină cu literele: ta ata rata