tribunat

TRIBUNÁT, tribunate, s.n. Funcţia de tribun; perioada în care îşi desfăşura activitatea un tribun. – Din fr. tribunat, lat. tribunatus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRIBUNÁT ~e n. înv. 1) Funcţie de tribun. 2) Durata exercitării acestei funcţii. /<lat. tribunatus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRIBUNÁT s.n. (Ist.) Funcţia şi demnitatea de tribun; durata acestei funcţii. ♦ Adunare politică în Franţa, instituită prin constituţia din 1799, care discuta legile fără a le vota. [< lat. tribunatus, cf. fr. tribunat].
(Dicţionar de neologisme)

TRIBUNÁT s. n. 1. funcţia, demnitatea de tribun; durata acestei funcţii. 2. adunare politică în Franţa, instituită prin constituţia din 179⁹, care discuta legile fără a le vota. (< fr. tribunat, lat. tribunatus)
(Marele dicţionar de neologisme)

tribunát s. n., pl. tribunáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)