tricotare

TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecţiona obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ♢ Maşină de tricotat = maşină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRICOTÁRE, tricotări, s.f. Acţiunea de a tricota şi rezultatul ei; tricotat. – V. tricota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A TRICOT//Á ~éz 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecţiona prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupaţia de tricoteză. /<fr. tricoter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o ţesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].
(Dicţionar de neologisme)

TRICOTÁRE s.f. Acţiunea de a tricota şi rezultatul ei; tricotat. [< tricota].
(Dicţionar de neologisme)

TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu maşini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)
(Marele dicţionar de neologisme)

tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg. şi pl. tricoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tricotáre s. f., g.-d. art. tricotării; pl. tricotări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRICOTÁ vb. a împleti, (Transilv. şi Ban.) a ştricăni. (A ~ un pulover.)
(Dicţionar de sinonime)

TRICOTÁRE s. împletire, împletit, tricotat. (~ unui pulover.)
(Dicţionar de sinonime)