trăinicie

TRĂINICÍE s.f. Însuşirea de a fi trainic, de a dura; soliditate, rezistenţă, durabilitate. – Trainic + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TRĂINICÍE f. Caracter trainic; durabilitate; rezistenţă. [G.-D. trăiniciei] /trainic + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

trăinicíe s. f., art. trăinicía, g.-d. trăinicíi, art. trăinicíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TRĂINICÍE s. 1. durabilitate. 2. v. viabilitate. 3. putere, soliditate. (~ legăturii lor.)
(Dicţionar de sinonime)