târtiță

TẤRTIŢĂ, târtiţe, s.f. Partea posterioară a coloanei vertebrale la păsări (de unde cresc penele cozii). – Din bg. tărtica, scr. trtica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

TÂRTIŢ//Ă ~e f. pop. (la păsări) Partea terminală a coloanei vertebrale, de unde cresc penele cozii. /<bulg. tărtică, sb. trtică
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

tîrtíţă (-ţe), s.f. – Coccis, noadă la păsări. Bg. trătica, sb. trtica (Tiktin; Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)

târtíţă s. f., g.-d. art. târtíţei; pl. târtíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
TÂRTIŢĂ s. (ANAT.) (reg.) târtă, (prin Olt. şi Munt.) şelteaţă. (~ păsării.)
(Dicţionar de sinonime)