ulcer

ÚLCER, ulcere, s.n. 1. Leziune (fără tendinţă de cicatrizare) care apare pe suprafaţa pielii sau a mucoaselor (stomacului, duodenului); boală caracterizată prin prezenţa unor astfel de leziuni; ulcus (1). 2. Boală a arborilor, pricinuită de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. – Din fr. ulcère, lat. ulcus, -eris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÚLCER ~e n. Leziune pe suprafaţa pielii sau a unor mucoase, care se cicatrizează greu. /<fr. ulcere, lat. ulcus, ~eris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÚLCER s.n. Leziune organică care nu se cicatrizează şi care are tendinţa să se întindă şi să supureze. ♦ Inflamaţie a mucoasei stomacului şi duodenului. [< fr. ulcère, cf. lat. ulcus – rană].
(Dicţionar de neologisme)

ÚLCER¹ s. n. 1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează şi care are tendinţa să se întindă şi să supureze; ulcus. 2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase. (< fr. ulcère, lat. ulcus)
(Marele dicţionar de neologisme)

ULCER²(O)- elem. „ulcer”. (< fr. ulcér/o/-, cf. lat. ulcus, -eris, rană)
(Marele dicţionar de neologisme)

úlcer s. n., pl. úlcere
(Dicţionar ortografic al limbii române)