unghiului

UNGHI, unghiuri, s.n. 1. Figură formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. Unghi drept. ♦ Parte a unui obiect care formează un unghi (1). 2. Colţ, ungher (1). ♢ Expr. În (sau prin, din) toate unghiurile = (de) pretutindeni, în (sau prin, din) toate părţile. 3. Fig. Punct de vedere. – Lat. *anglus (= angulus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UNGH//I ~iuri n. 1) Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. ♢ ~ facial unghi format de două drepte care pleacă de la baza nasului, una spre partea superioară a frunţii, alta spre deschizătura urechii. 2) Loc unde se întretaie două laturi sau două suprafeţe; colţ. ♢ ~ de vedere felul cum înţelege cineva o chestiune; punct de vedere. /<lat. angulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

únghi (-iuri), s.n. – 1. Figură geometrică formată din două semidrepte care pleacă din acelaşi punct. – 2. Colţ, ungher. – Var. înv. înghiu. Lat. angŭlus (Densusianu, Hlr., 106; Puşcariu 1817; REW 465; cf. împotrivă Graur, BL, V, 88), cf. fr., prov., cat. angle, it. angolo. Schimb de iniţială ca în umbla (după Schuchardt, ZRPh., XLI, 254, prin contaminare cu gr. ὄγϰος), cf. sard. ungrone (Wagner 116). Der. din sl. ąglŭ (Conev 76; Graur) nu este mai credibilă din punct de vedere fonetic. – Der. ungher (var. înv. ungheriu), s.n. (colţ), din lat. angŭlārĭus (Tiktin; după Puşcariu 1817 şi REW 464, din lat. angŭlāre); unghiular, adj., după fr. angulaire.
(Dicţionarul etimologic român)

unghi s. n., pl. únghiuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
UNGHI TÂMPÍT s. v. unghi obtuz.
(Dicţionar de sinonime)

UNGHI s. 1. (GEOM.) unghi obtuz = (înv.) unghi tâmpit. 2. colţ, cotlon, ungher, (reg.) corn, cot, (Olt. şi Transilv.) ungheţ. (Într-un ~ al odăii.) 3. v. poziţie. 4. v. judecie.
(Dicţionar de sinonime)