univoc

UNIVÓC, -Ă, univoci, -ce, adj. 1. Care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în întrebuinţări diferite. 2. (Mat.) Care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulţime îi corespunde un singur element din a doua mulţime. – Din fr. univoque, lat. univocus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UNIVÓ//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre cuvinte, expresii etc.) Care păstrează acelaşi sens în contexte diferite; cu o singură interpretare semantică. 2) mat. (despre elementele unei mulţimi) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. /<fr. univoque, lat. univocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UNIVÓC, -Ă adj. 1. (Fil.) Care poate fi definit într-un singur fel; care poate fi denumit într-un singur fel sau cu un singur nume. ♦ (Despre cuvinte) Care păstrează acelaşi sens sau aceeaşi valoare în întrebuinţări diferite. ♦ Omonim. ♢ Rimă univocă = rimă care constă din repetarea aceluiaşi cuvânt. 2. (Mat.; despre elementele unei mulţimi; op. b i u n i v o c) Care corespunde unui singur element din altă mulţime. [Cf. fr. univoque, lat. univocus < unus – un, vox – voce].
(Dicţionar de neologisme)

UNIVÓC, adj. 1. (despre cuvinte, expresii) care are un singur sens sau păstrează acelaşi sens în orice context. o rimă ~ă = rimă care constă din repetarea aceluiaşi cuvânt. 2. (mat.; despre elementele unei mulţimi) care corespunde unui singur element din altă mulţime. (< fr. univoque, lat. univocus)
(Marele dicţionar de neologisme)

univóc adj. m., pl. univóci; f. sg. univócă, pl. univóce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Antonime:
Univoc ≠ echivoc
(Dicţionar de antonime)