uzurpatorilor

UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s.m. şi f. Persoană care uzurpă, care îşi însuşeşte în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

UZURPATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau şi-a însuşit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].
(Dicţionar de neologisme)

UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârşeşte o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)
(Marele dicţionar de neologisme)

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)