vopsitoarea

VOPSITÓR, -OÁRE, vopsitori, -oare, s.m. şi f. 1. Persoană care se ocupă cu vopsitul¹; boiangiu. 2. (Reg.) Zugrav. – Vopsi + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VOPSITÓR ~i m. Persoană specializată în lucrările de vopsire. /a vopsi + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vopsitór s. m., pl. vopsitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vopsitoáre s. f., g.-d. art. vopsitoárei; pl. vopsitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VOPSITÓR s. v. boiangiu.
(Dicţionar de sinonime)

VOPSITÓR s. v. zugrav.
(Dicţionar de sinonime)