vânătorie

VÂNĂTORÍE s.f. (Rar) Vânătoare; p. ext. îndeletnicirea de vânător. – Vânător + suf. -ie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VâNĂTORÍ//E ~i f. 1) v. VÂNĂTOARE. 2) Ocupaţia de vânător. /vânător + suf. ~ie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vânătoríe s. f., art. vânătoría, g.-d. vânătoríi, art. vânătoríei; pl. vânătoríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÂNĂTORÍE s. v. vânat, vânătoare.
(Dicţionar de sinonime)