vâslit

VÂSLÍ, vâslesc, vb. IV. Intranz. A mânui vâslele¹ în apă, făcând să înainteze o ambarcaţie. – Din vâslă¹. Cf. bg. v e s l j a, scr. v e s l i t i.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

VÂSLÍT, vâslituri, s.n. Vâslire. – V. vâsli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A VâSL//Í ~ésc intranz. A trage la vâsle (făcând să înainteze o ambarcaţie); a lopăta /Din vâslă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

vâslí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vâslésc, imperf. 3 sg. vâsleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vâsleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

vâslít s. n., pl. vâslíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
VÂSLÍ vb. a lopăta, (rar) a canota, a rama, (reg.) a luntri. (A ~ pe lac.)
(Dicţionar de sinonime)

VÂSLÍT s. lopătare, vâslire.
(Dicţionar de sinonime)