zeiță

ZEÍŢĂ, zeiţe, s.f. Divinitate păgână feminină. ♦ Epitet dat femeii adorate. – Zeu + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ZEÍŢĂ zeíţe f. 1) Divinitate la păgâni; zeitate. 2) fig. fam. Femeie înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. 3) fig. Femeie foarte frumoasă. /zeu + suf. ĩţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZEÍŢĂ, zeíţe, s.f. 2. (Fig., fam.) Femeie înzestrată cu însuşiri fizice şi morale excepţionale. 3. (Fig.) Femeie foarte frumoasă.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

zeíţă s. f., g.-d. art. zeíţei; pl. zeíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZEÍŢĂ s. (BIS.) (înv.) dumnezeie, dumnezeoaică, zeie, zână. (~ frumuseţii, Afrodita.)
(Dicţionar de sinonime)