zvânta

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. şi refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puţin. ♦ Tranz. A-şi şterge, a-şi usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ♢ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziţii consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acţiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. şi: zvântéz] – Lat. *exventare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ZVÂNT//Á zvânt tranz. 1) A face să se zvânte; a zbici. 2) fig. A face să nu mai existe; a şterge de pe faţa pământului; a nimici; a distruge; a prăpădi. ♢ ~ în bătaie (sau bătăi) pe cineva a bate foarte tare pe cineva. Bea de zvântă bea foarte mult. 3) A face să nu mai dispună de ceva; a secătui; a slei. ~ de bani. [Şi. zvântez] /<lat. exventare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. A se usca puţin (la suprafaţă); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 3. (Neobişnuit) A ridica, a zvârli în sus. -- definitie incompleta [gall]
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

zvântá vb., ind. prez. 1 sg. zvânt/zvântéz, 3 sg. zvântă; conj. prez. 3 sg. şi pl. zvânte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ZVÂNTÁ vb. 1. v. usca. 2. v. nimici.
(Dicţionar de sinonime)

ZVÂNTÁ vb. v. descărca, deşerta, goli, snopi, stâlci.
(Dicţionar de sinonime)