îmbutelieze
[Conjugare]
ÎMBUTELIÁ, îmbuteliez, vb. I. Tranz. A umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic. [Pr.: -li-a] – După fr. embouteiller.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUTELI//Á ~éz tranz. (substanţe lichide sau gazoase) A turna în butelii (sau în alte recipiente), închizând ermetic. [Sil. -li-a] /în + butelie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÎMBUTELIÁ vb. I. tr. A trage (un lichid) în sticle; a încărca buteliile (cu gaze lichefiate). [Pron. -li-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. embouteiller].
(Dicţionar de neologisme)
ÎMBUTELIÁ vb. tr. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii. (după fr. embouteiller)
(Marele dicţionar de neologisme)
îmbuteliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îmbuteliéz, 3 sg. şi pl. îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ÎMBUTELI//Á ~éz tranz. (substanţe lichide sau gazoase) A turna în butelii (sau în alte recipiente), închizând ermetic. [Sil. -li-a] /în + butelie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ÎMBUTELIÁ vb. tr. a trage (un lichid) în sticle; a încărca butelii. (după fr. embouteiller)
(Marele dicţionar de neologisme)
îmbuteliá vb. (sil. -li-a), ind. prez. 1 sg. îmbuteliéz, 3 sg. şi pl. îmbuteliáză, 1 pl. îmbuteliém (sil. -li-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. îmbuteliéze; ger. îmbuteliínd (sil. -li-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)