înnemurire

ÎNNEMUR͹, înnemuresc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face nemuritor, a imortaliza. – În + ne + muri (după fr. immortaliser).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNEMURͲ, înnemuresc, vb. IV. Refl. recipr. (Reg.) A se înrudi. – În + neamuri (pl. lui neam).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNEMURÍRE, înnemuriri, s.f. (Reg.) Înrudire. – V. înnemuri².
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNNEMUR//Í ~ésc tranz. A face să se înnemurească. /în + ne + a muri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNNEMUR//Í mă ~ésc intranz. 1) A deveni neam (unul cu altul); a se înrudi. 2) A fi neam (unul cu altul); a se înrudi. /în + ne + a muri
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înnemurí (a imortaliza; a se înrudi) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnemurésc, imperf. 3 sg. înnemureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnemureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înnemuríre s. f., g.-d. art. înnemurírii; pl. înnemuríri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înnemuríre² s.f. (înv.) imortalizare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ÎNNEMURÍ vb. v. eterniza, imortaliza, înrudi, perpetua.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNEMURÍRE s. v. înrudire.
(Dicţionar de sinonime)