înnămolit

ÎNNĂMOLÍ, înnămolesc, vb. IV. 1. Refl. şi tranz. A (se) înfunda în nămol; a (se) murdări de nămol. 2. Refl. (Despre albia unei ape curgătoare) A se împotmoli, a se îngusta din cauza aluviunilor. [Var.: înnomolí vb. IV] – În + nămol.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliţi, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit cu nămol; înglodat. [Var.: înnomolít, -ă adj.] – V. înnămoli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNNĂMOL//Í ~ésc tranz. A face să se înnămolească. /în + nămol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ÎNNĂMOL//Í mă ~ésc intranz. 1) (despre vehicule, oameni) A se înfunda în nămol (fără a putea să înainteze); a se îngloda; a se noroi. 2) (despre albia unui râu) A-şi micşora secţiunea de curgere din cauza depunerilor materialului adus de curentul de apă; a se îngusta din cauza aluviunilor; a se împotmoli. /în + nămol
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înnămolí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înnămolésc, imperf. 3 sg. înnămoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înnămoleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNNĂMOLÍ vb. v. împotmoli.
(Dicţionar de sinonime)

ÎNNĂMOLÍT adj. v. împotmolit.
(Dicţionar de sinonime)