întorcător

ÎNTORCĂTÓR, întorcătoare, s.n. Piesă la războiul de ţesut, constând dintr-un băţ lung cu care se strânge, pe sulul dinainte, pânza ţesută; întinzător, încordător. Întoarce + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

întorcătór s. n., pl. întorcătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNTORCĂTÓR s. v. slobozitor.
(Dicţionar de sinonime)