învăţarea
[Sinonime]
ÎNVĂŢÁRE, învăţări, s.f. Acţiunea de a (se) învăţa şi rezultatul ei; instruire, învăţătură, studiu, învăţat1. – V. învăţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învăţáre s. f., g.-d. art. învăţării; pl. învăţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNVĂŢÁRE s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. v. învăţătură. 3. v. asimilare. 4. v. însuşire. 5. v. memorizare. 6. v. instruire. 7. v. instruire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Învăţare ≠ dezvăţare
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
învăţáre s. f., g.-d. art. învăţării; pl. învăţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎNVĂŢÁRE s. 1. studiere, studiu. (~ materiei pentru examen.) 2. v. învăţătură. 3. v. asimilare. 4. v. însuşire. 5. v. memorizare. 6. v. instruire. 7. v. instruire.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Învăţare ≠ dezvăţare
(Dicţionar de antonime)