înştiinţare

ÎNŞTIINŢÁ, înştiinţez, vb. I. Tranz. A aduce la cunoştinţă; a da de ştire, a anunţa; a informa. ♦ Refl. (Înv.) A lua cunoştinţă, a prinde de veste, a afla. – În + ştiinţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÎNŞTIINŢÁRE, înştiinţări, s.f. Acţiunea de a înştiinţa şi rezultatul ei; ştire, informaţie, anunţ, încunoştinţare. ♦ (Concr.) Comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituţie, care cuprinde o ştire, un anunţ etc.; adresă, notă. [Pr.: -şti-in-] – V. înştiinţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ÎNŞTIINŢ//Á ~éz tranz. (persoane) A pune în cunoştinţă de cauză; a pune la curent a anunţa; a informa. /în + ştiinţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÎNŞTIINŢ//ÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNŞTIINŢA. 2) Document prin care se anunţă ceva; aviz /v. a înştiinţa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

înştiinţá vb. (sil. -şti-in-), ind. prez. 1 sg. înştiinţéz, 3 sg. şi pl. înştiinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

înştiinţáre s. f. (sil. -şti-in-), g.-d. art. înştiinţării; pl. înştiinţări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ÎNŞTIINŢÁRE s. 1. v. informare. 2. anunţare, încunoştinţare, vestire, (înv.) publicare, publicaţie, publicuire. (~ a ceva făcută cuiva.) 3. v. anunţ. 4. v. comunicare. 5. v. informaţie. 6. v. notă. 7. v. prevenire.
(Dicţionar de sinonime)