știobâlcăire

ŞTIOBÂLCĂÍ, ştiobâlcăiesc, vb. IV. Tranz. şi refl. (Reg.) A (se) cufunda cu zgomot în apă; a (se) bălăci. – Ştiobâlc + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ŞtiobÂlcĂ//Í ~iésc intranz. pop. (despre un corp care cade într-un lichid) A se cufunda brusc, producând un sunet carac-teristic. /ştiobâlc + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ştiobâlcăí vb. (sil. ştio-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştiobâlcăiésc, imperf. 3 sg. ştiobâlcăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştiobâlcăiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ştiobâlcăíre s.f. (reg.) zgomot produs de un lichid, prin clătinare într-un vas.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
ŞTIOBÂLCĂÍ vb. v. bălăci.
(Dicţionar de sinonime)