ŞTRECUÍ, ştrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile şi o parte din ţesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operaţiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTRECUÍRE, ştrecuiri, s.f. Acţiunea de a ştrecui şi rezultatul ei; ştrecuit. – ştrecui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ştrecuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştrecuiésc, imperf. 3 sg. ştrecuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştrecuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştrecuíre s. f., g.-d. art. ştrecuírii; pl. ştrecuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRECUÍRE s. ştrecuit. (~ pieilor.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŞTRECUÍRE, ştrecuiri, s.f. Acţiunea de a ştrecui şi rezultatul ei; ştrecuit. – ştrecui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ştrecuíre s. f., g.-d. art. ştrecuírii; pl. ştrecuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
STRECUÍRE s. ştrecuit. (~ pieilor.)
(Dicţionar de sinonime)