ŢUCÁ, ţuc, vb. I. Tranz. şi refl. recipr. (Reg.) A (se) săruta. – Din ţoc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŢUCÁ ţuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din ţoc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ŢUCÁ mă ţuc intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /Din ţoc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţucá vb., ind. prez. 1 sg. ţuc, 3 sg. şi pl. ţúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢUCÁ vb. v. săruta.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ŢUCÁ ţuc tranz. reg. A atinge cu buzele pe cineva (în semn de respect, de dragoste etc.); a săruta. /Din ţoc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ţucá vb., ind. prez. 1 sg. ţuc, 3 sg. şi pl. ţúcă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ŢUCÁ vb. v. săruta.
(Dicţionar de sinonime)