barbișonul

BARBIŞÓN, barbişoane, s.n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc² (3), ţăcălie, barbişă. – Din fr. barbichon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

BARBIŞ//ÓN ~oáne n. Barbă mică şi ascuţită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. /<fr. barbichon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

barbişón (barbişoáne), s.n. – Cioc, ţăcălie, barbişă. Fr. barbiche şi (mai rar) barbichon. Forma barbişe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbişonul.
(Dicţionarul etimologic român)

BARBIŞÓN s.n. Bărbuţă ascuţită; cioc. [< fr. barbichon].
(Dicţionar de neologisme)

BARBIŞÓN s. n. bărbuţă ascuţită; cioc. (< fr. barbichon)
(Marele dicţionar de neologisme)

barbişón s. n., pl. barbişoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
BARBIŞÓN s. v. cioc.
(Dicţionar de sinonime)