substantivară

[Conjugare] [Sinonime]

A SUBSTANTIV//Á ~éz tranz. v. A SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE SUBSTANTIV//Á pers. 3 se ~eáză intranz. v. A SE SUBSTANTIVIZA. /<fr. substantiver
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

SUBSTANTIVÁ, substantivez, vb. I. Tranz. A întrebuinţa în funcţie de substantiv o parte de vorbire care aparţine altei categorii gramaticale decât substantivul. ♦ Refl. (Despre părţi de vorbire care aparţin altei categorii gramaticale decât substantivul) A se transforma în substantiv, a deveni substantiv. – Fr. substantiver.
(Dicţionarul limbii române moderne)

SUBSTANTIVÁ vb. I. tr. A folosi cu funcţie de substantiv un cuvânt care are o altă categorie gramaticală. ♦ refl. A se transforma în substantiv; a se substantiviza. [Cf. fr. substantiver].
(Dicţionar de neologisme)

SUBSTANTIVÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza. (< fr. substantiver)
(Marele dicţionar de neologisme)

substantivá vb., ind. prez. 1 sg. substantivéz, 3 sg. şi pl. substantiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
SUBSTANTIVÁ vb. (GRAM.) a (se) substantiviza.
(Dicţionar de sinonime)

Cuvinte care încep cu literele: su sub subs subst substa

Cuvinte se termină cu literele: ra ara vara ivara tivara