împărţirea
[Sinonime]
ÎMPĂRŢÍRE, împărţiri, s.f. Acţiunea de a (se) împărţi şi rezultatul ei. ♦ (Aritm.) Operaţie prin care se determină de câte ori un număr se cuprinde în altul. V. împărţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPĂRŢÍR//E ~i f. 1) v. A ÎMPĂRŢI. 2) (în opoziţie cu înmulţire) Operaţie aritmetică prin care se stabileşte de câte ori un număr se cuprinde în altul. ~ea unui întreg în... /v. a împărţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
împărţíre s. f., g.-d. art. împărţírii; pl. împărţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPĂRŢÍRE s. 1. împărţeală. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, secţionare, segmen-tare, tăiat, tăiere, (rar) segmentaţie. (~ unui întreg.) 3. v. descompunere. 4. despărţire, divi-ziune. (~ în capitole a unei cărţi.) 5. v. atribuire. 6. v. distribuire. 7. v. aranjare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Împărţire ≠ înmulţire
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÎMPĂRŢÍR//E ~i f. 1) v. A ÎMPĂRŢI. 2) (în opoziţie cu înmulţire) Operaţie aritmetică prin care se stabileşte de câte ori un număr se cuprinde în altul. ~ea unui întreg în... /v. a împărţi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÎMPĂRŢÍRE s. 1. împărţeală. (~ bunurilor.) 2. dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, îmbucătăţire, secţionare, segmen-tare, tăiat, tăiere, (rar) segmentaţie. (~ unui întreg.) 3. v. descompunere. 4. despărţire, divi-ziune. (~ în capitole a unei cărţi.) 5. v. atribuire. 6. v. distribuire. 7. v. aranjare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Împărţire ≠ înmulţire
(Dicţionar de antonime)