TÁRĂ1, tare, s.f. 1. Dara. 2. Nume dat unor greutăţi nemarcate formate din diferite bucăţi de metal sau de sticlă, care se întrebuinţează la diferite cântăriri de laborator. 3. (Mil.) Denumire pentru caracteristicile fizico-chimice de bază ale pulberii (3). [Var.: tará s.f.] – Din ngr. tára.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁRĂ2, tare, s.f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ŢẤRĂ s.f. (Pop.) Ruptură, zdreanţă. ♢ Loc. adj. şi adv. O ţâră = puţin, niţel. ♢ Expr. A se face ţâră = a) a se rupe, a se face bucăţi; b) a se ghemui de frică. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistenţă solidă, care opune rezistenţă la apăsare şi nu poate fi uşor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ♦ Care este mai consistent decât în mod obişnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără supleţe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ♢ Pânză tare = pânză (cu ţesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care are forţă sau rezistenţă fizică, voinic, robust, viguros, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă faţă încercărilor, cu voinţă fermă, energic, dârz, neclintit. ♢ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivităţi) Plin de forţă, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situaţie; atotputernic. ♦ Care posedă cunoştinţe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violenţă. ♦ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultătoare, injurioase. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simţ; pătrunzător, intens, ascuţit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentraţie mare de alcool. ♦ (Despre unele substanţe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentraţie mare (şi produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Îţi voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁR//Ă1 ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăţi în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁR//Ă2 ~e f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢÂRĂ f. pop. : O ~ a) o cantitate foarte mică; puţin de tot; un pic; oleacă; niţel; b) o clipă; un moment. /Din ţâr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁRE1 adv. 1) Extrem de; foarte. 2) Cu putere; cu intensitate. A striga ~. 3) Iute; repede. A alerga ~. /<lat. talis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁR//E2 ~i adj. 1) (în opoziţie cu moale sau cu slab) Care are o consistenţă solidă şi nu poate fi distrus la acţiunea forţelor din afară; dur. Lemn ~. 2) (în opoziţie cu mlădios) Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn; neflexibil; inflexibil. Bară ~. 3) Care a devenit mai consistent, mai dens. Tencuială ~. 4) pop. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care este înzestrat cu mare forţă fizică; puternic; voinic. Mâini ~i. 5) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte caracter puternic; cu voinţă fermă. Poziţie ~. ♢ A fi ~ de fire (sau de inimă) a nu-şi pierde firea în momentele grele. Cei ~i cei care au putere în societate. A fi ~ şi mare a fi cu mare influenţă; a fi puternic. A se face ~ şi mare a face pe grozavul; a se grozăvi. A fi ~ pe piaţă a fi stăpân pe situaţie. Sus şi ~ în gura mare; cu toată convingerea. 6) Care are însuşiri pozitive; înzestrat cu calităţile necesare. Elev ~. 7) (despre acţiuni, fenomene ale naturii) Care are intensitate mare, sporită. Vânt ~. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mare decât cea normală. Aromă ~. 9) (despre aer) Care este răcoros; rece. /<lat. talis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziţie cu în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziţie cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (În opoziţie cu agale, încet etc.) Iute, repede. Prin târg aşa mâna de tare... de ţi se părea că zboară iepele (CREANGĂ). – Lat. talem.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TÁRE2, tari, adj. 1. Care are o consistenţă solidă, care opune rezistenţă şi nu poate fi uşor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; p. ext. trainic, durabil. ♦ Fortificat, întărit; vârtos. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu); (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit. ♢ Pânză tare = pânză (cu ţesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Voinic, zdravăn, viguros, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de (-o) ureche (sau de urechi) = a nu auzi bine. ♦ Rezistent. 4. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Cu voinţă fermă, energic, dârz, neclintit. ♦ (Despre colectivităţi) Plin de forţă, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ Neînduplecat, neîndurător, nemilos, rău. 5. Care dispune de putere, care constituie o forţă, care este stăpân pe o situaţie. ♦ Care posedă cunoştinţe temeinice, stăpâneşte bine o materie de specialitate. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) care se produce, se desfăşoară, se manifestă cu violenţă. ♢ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare. 8. (Despre sunete, zgomote) care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ (Despre mirosuri) Foarte aromat, pătrunzător, ameţitor, ascuţit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentraţie mare de alcool. ♦ (Despre unele substanţe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentraţie mare (şi produce un efect puternic). Cafea tare. 11. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. – Lat. talem.
(Dicţionarul limbii române moderne)
táre (-e), adj. – 1. Puternic, robust, viguros. – 2. De temut, influent. – 3. Rezistent, dur, solid. – 4. Aspru, sălbatic, rău, primejdios. – 5. Viteaz, voinic. – 6. Care produce o senzaţie intensă. – 7. Bun, bine pregătit, care ştie mult. – 8. (Adv.) Puternic, cu putere. – 9. (Adv.) Foarte. – 10. (Adv., înv.) Mult, enorm. – Megl. tari, istr. tore. Lat. tālis (Puşcariu 1713; REW 8543; Rosetti, I, 173), cf. it. tale, prov., cat., sp., port. tal, fr. tel. Evoluţia semantică este curioasă, şi a fost explicată prin echivalenţa, puţin vizibilă dintre „un anume cineva” cu „atît de important” (Tiktin), sau prin influenţa sl. jak „astfel” şi „tare” (Skok, Arch. slaw. Phil., XXXVII, 87; Densusianu, GS, II, 324). De asemenea se poate porni de la comparativul mai tare, care poate ajunge să însemne „mai important”, cf. mai aşa, mai acătării. Cf. atare. Der. tărie, s.f. (forţă, putere, vigoare, autoritate; înv., armată, forţe; rezistenţă; soliditate; înv., fortăreaţă, fortificaţie; severitate, rigoare, duritate; gust înţepător; usturime, usturătură; energie, curaj; temperament; capacitate; mijloc, centru; esenţă, extract; cer, boltă), ultimul sens numai poetic; întări, vb. (a fortifica, a solidifica; a deveni robust, a prinde putere; a confirma; a ratifica); întăritor, adj. (tonic, fortifiant); întăritură, s.f. (fortificaţie); tărire, s.f. (înv., forţă); tărime, s.f. (soliditate, rezistenţă, forţă, putere).
(Dicţionarul etimologic român)
TÁRĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara].
(Dicţionar de neologisme)
TÁRĂ2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. [Cf. fr. tare, it. tara].
(Dicţionar de neologisme)
TÁRĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)
(Marele dicţionar de neologisme)
TÁRĂ2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. (< fr. tare)
(Marele dicţionar de neologisme)
cel mai tare din parcare expr. (iron.) formidabil, imbatabil. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a avea spate tare expr. a avea sprijin / protecţie din partea unor persoane importante (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
ápă táre s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
táră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţâră s. f., pl. ţâre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
táre adj. m., f. táre; pl. m. şi f. tari
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRĂ s. dara. (~ unei mărfi.)
(Dicţionar de sinonime)
TÁRĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)
GRÂU TÁRE s. v. ghircă.
(Dicţionar de sinonime)
ŢÂRĂ s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pişcătură, ruptură, strop, zdreanţă.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj. v. avizat, capabil, competent, fortificat, informat, injurios, insultător, întărit, jignitor, ofensator, pregătit.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj., adv. 1. adj. dur, rezistent, solid, tenace, (pop.) ţeapăn, vârtos. (Un material ~.) 2. adj. v. consistent. 3. adj. v. solid. 4. adj. v. inflexibil. 5. adj. v. apretat. 6. adj. v. uscat. 7. adj. rece, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 8. adj. v. răscopt. 9. adj. v. robust. 10. adj. puternic, rezistent, (pop.) pilos. (O femeie ~.) 11. adj. v. ţipător. 12. adj. v. viu. 13. adj. v. intens. 14. adj. v. puternic. 15. adv. v. forte. 16. adj. v. pătrunzător. 17. adj. v. curat. 18. adj. concentrat, vârtos. (Vin ~.) 19. adv. grabnic, iute, rapid, repede. (Alerga când mai ~, când mai încet.) 20. adv. v. intens. 21. adv. puternic, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 22. adj. aprig, intens, mare, puternic, straşnic, violent, zdravăn. (Un vânt ~.) 23. adv. bine, intens, puternic, vârtos, zdravăn. (Plouă ~.) 24. adj. puternic, (înv.) temeinic, (franţuzism înv.) ponderos. (Un stat ~.) 25. adj. v. redutabil. 26. adj. v. energic. 27. adj. v. neclintit. 28. adj. v. convingător. 29. adj. puternic, (livr.) forte (invar.). (Elev ~ la matematică.) 30. adv. v. grav. 31. adv. v. mult. 32. adv. v. mult. 33. adj. v. aspru. 34. adv. v. foarte. 35. adv. extrem, foarte, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtos. (~ de dimineaţă. ) 36. adv. v. mult. 37. adv. v. foarte.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adv. v. bine, cumsecade, insistent, stăruitor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tare ≠ debil, încet, moale, slab, slăbănog
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁRĂ2, tare, s.f. Defect fizic sau moral (ereditar); meteahnă. – Din fr. tare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁRE, tari, adj., adv. I. Adj. 1. Care are o consistenţă solidă, care opune rezistenţă la apăsare şi nu poate fi uşor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; lipsit de moliciune, solid; p. ext. trainic, durabil. ♦ Care este mai consistent decât în mod obişnuit; vârtos, des; (despre pâine) uscat; (despre ouă) răscopt. ♦ Fortificat, întărit. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu), fără supleţe; (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit, apretat. ♢ Pânză tare = pânză (cu ţesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care are forţă sau rezistenţă fizică, voinic, robust, viguros, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de(-o) ureche (sau de urechi) = (a fi) surd. 4. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Care este în stare să reziste, să facă faţă încercărilor, cu voinţă fermă, energic, dârz, neclintit. ♢ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ (Despre colectivităţi) Plin de forţă, puternic. ♦ Neînduplecat. 5. Care dispune de putere, de autoritate, care este stăpân pe o situaţie; atotputernic. ♦ Care posedă cunoştinţe temeinice într-un domeniu; doct, priceput. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) Care se manifestă cu violenţă. ♦ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare, insultătoare, injurioase. 8. (Despre sunete, zgomote) Care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ Care produce o impresie puternică asupra organelor de simţ; pătrunzător, intens, ascuţit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentraţie mare de alcool. ♦ (Despre unele substanţe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentraţie mare (şi produce un efect puternic); p. restr. picant. 11. (Despre culori) Bătător la ochi; viu, puternic, intens, aprins. II. Adv. 1. Foarte, mult, extrem, teribil, grozav. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului) Îţi voi rămâne tare recunoscător. 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca „a vorbi”, „a spune”, „a cânta” etc.) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. Iute, repede. – Lat. talem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
TÁR//Ă1 ~e f. 1) v. DARA. 2) Ansamblu de greutăţi în formă de alice folosite pentru cântăriri în laborator. [G.-D. tarei] /<ngr. tára
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁR//Ă2 ~e f. pop. Defect (fizic sau moral) congenital. [G.-D. tarei] /<fr. tare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ŢÂRĂ f. pop. : O ~ a) o cantitate foarte mică; puţin de tot; un pic; oleacă; niţel; b) o clipă; un moment. /Din ţâr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁRE1 adv. 1) Extrem de; foarte. 2) Cu putere; cu intensitate. A striga ~. 3) Iute; repede. A alerga ~. /<lat. talis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁR//E2 ~i adj. 1) (în opoziţie cu moale sau cu slab) Care are o consistenţă solidă şi nu poate fi distrus la acţiunea forţelor din afară; dur. Lemn ~. 2) (în opoziţie cu mlădios) Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn; neflexibil; inflexibil. Bară ~. 3) Care a devenit mai consistent, mai dens. Tencuială ~. 4) pop. (despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Care este înzestrat cu mare forţă fizică; puternic; voinic. Mâini ~i. 5) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte caracter puternic; cu voinţă fermă. Poziţie ~. ♢ A fi ~ de fire (sau de inimă) a nu-şi pierde firea în momentele grele. Cei ~i cei care au putere în societate. A fi ~ şi mare a fi cu mare influenţă; a fi puternic. A se face ~ şi mare a face pe grozavul; a se grozăvi. A fi ~ pe piaţă a fi stăpân pe situaţie. Sus şi ~ în gura mare; cu toată convingerea. 6) Care are însuşiri pozitive; înzestrat cu calităţile necesare. Elev ~. 7) (despre acţiuni, fenomene ale naturii) Care are intensitate mare, sporită. Vânt ~. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mare decât cea normală. Aromă ~. 9) (despre aer) Care este răcoros; rece. /<lat. talis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
TÁRE1 adv. 1. Foarte, mult, extrem. ♢ (Pe lângă adjective sau adverbe, ajută la formarea superlativului). Îţi voi rămânea tare recunoscător (ODOBESCU). 2. Cu forţă, cu intensitate, cu putere. 3. (Pe lângă verbe ca «a vorbi», «a spune», «a cânta» etc.; în opoziţie cu în gând) Cu glas articulat, pentru a fi auzit de cei din jur; (în opoziţie cu încet) cu glas ridicat, pentru a se auzi bine sau departe. 4. (În opoziţie cu agale, încet etc.) Iute, repede. Prin târg aşa mâna de tare... de ţi se părea că zboară iepele (CREANGĂ). – Lat. talem.
(Dicţionarul limbii române moderne)
TÁRE2, tari, adj. 1. Care are o consistenţă solidă, care opune rezistenţă şi nu poate fi uşor pătruns, străbătut, desfăcut, despicat; p. ext. trainic, durabil. ♦ Fortificat, întărit; vârtos. 2. Care este lipsit de elasticitate, care nu se îndoaie (decât cu greu); (despre pânză sau obiecte de pânză) scrobit. ♢ Pânză tare = pânză (cu ţesătură rară) foarte apretată, folosită în croitorie. 3. (Despre fiinţe sau părţi ale corpului lor) Voinic, zdravăn, viguros, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de (-o) ureche (sau de urechi) = a nu auzi bine. ♦ Rezistent. 4. (Despre oameni şi despre manifestările lor) Cu voinţă fermă, energic, dârz, neclintit. ♦ (Despre colectivităţi) Plin de forţă, puternic. ♢ Expr. (A fi) tare de fire (sau de inimă) = (a fi) curajos, rezistent. ♦ Neînduplecat, neîndurător, nemilos, rău. 5. Care dispune de putere, care constituie o forţă, care este stăpân pe o situaţie. ♦ Care posedă cunoştinţe temeinice, stăpâneşte bine o materie de specialitate. 6. (Despre argumente) Convingător, concludent; clar, categoric. 7. (Despre fenomene ale naturii) care se produce, se desfăşoară, se manifestă cu violenţă. ♢ Vorbe (sau cuvinte) tari = vorbe aspre, grele, jignitoare. 8. (Despre sunete, zgomote) care este emis cu putere, care răsună până departe, se aude bine. 9. (Despre aer) Răcoros, rece, tăios; p. ext. curat, ozonat. ♦ (Despre mirosuri) Foarte aromat, pătrunzător, ameţitor, ascuţit. 10. (Despre băuturi alcoolice) Care are o concentraţie mare de alcool. ♦ (Despre unele substanţe alimentare, chimice sau medicamentoase) Care are o concentraţie mare (şi produce un efect puternic). Cafea tare. 11. (Despre culori) Viu, puternic, aprins. – Lat. talem.
(Dicţionarul limbii române moderne)
táre (-e), adj. – 1. Puternic, robust, viguros. – 2. De temut, influent. – 3. Rezistent, dur, solid. – 4. Aspru, sălbatic, rău, primejdios. – 5. Viteaz, voinic. – 6. Care produce o senzaţie intensă. – 7. Bun, bine pregătit, care ştie mult. – 8. (Adv.) Puternic, cu putere. – 9. (Adv.) Foarte. – 10. (Adv., înv.) Mult, enorm. – Megl. tari, istr. tore. Lat. tālis (Puşcariu 1713; REW 8543; Rosetti, I, 173), cf. it. tale, prov., cat., sp., port. tal, fr. tel. Evoluţia semantică este curioasă, şi a fost explicată prin echivalenţa, puţin vizibilă dintre „un anume cineva” cu „atît de important” (Tiktin), sau prin influenţa sl. jak „astfel” şi „tare” (Skok, Arch. slaw. Phil., XXXVII, 87; Densusianu, GS, II, 324). De asemenea se poate porni de la comparativul mai tare, care poate ajunge să însemne „mai important”, cf. mai aşa, mai acătării. Cf. atare. Der. tărie, s.f. (forţă, putere, vigoare, autoritate; înv., armată, forţe; rezistenţă; soliditate; înv., fortăreaţă, fortificaţie; severitate, rigoare, duritate; gust înţepător; usturime, usturătură; energie, curaj; temperament; capacitate; mijloc, centru; esenţă, extract; cer, boltă), ultimul sens numai poetic; întări, vb. (a fortifica, a solidifica; a deveni robust, a prinde putere; a confirma; a ratifica); întăritor, adj. (tonic, fortifiant); întăritură, s.f. (fortificaţie); tărire, s.f. (înv., forţă); tărime, s.f. (soliditate, rezistenţă, forţă, putere).
(Dicţionarul etimologic român)
TÁRĂ1 s.f. Greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. [Var. tará s.f. / < ngr. tara].
(Dicţionar de neologisme)
TÁRĂ2 s.f. Defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. [Cf. fr. tare, it. tara].
(Dicţionar de neologisme)
TÁRĂ1 s. f. greutatea unui vehicul sau a ambalajului unei mărfi, al unui obiect etc.; dara. (< fr., ngr. tara)
(Marele dicţionar de neologisme)
TÁRĂ2 s. f. defect (fizic sau moral) ereditar; meteahnă, cusur, deficienţă. (< fr. tare)
(Marele dicţionar de neologisme)
cel mai tare din parcare expr. (iron.) formidabil, imbatabil. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a avea spate tare expr. a avea sprijin / protecţie din partea unor persoane importante (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
ápă táre s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
táră (dara, meteahnă) s. f., g.-d. art. tárei; pl. táre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ţâră s. f., pl. ţâre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
táre adj. m., f. táre; pl. m. şi f. tari
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
APĂ TÁRE s. v. acid azotic, acid nitric.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRĂ s. dara. (~ unei mărfi.)
(Dicţionar de sinonime)
TÁRĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.
(Dicţionar de sinonime)
GRÂU TÁRE s. v. ghircă.
(Dicţionar de sinonime)
ŢÂRĂ s. v. fărâmă, fir, jerpelitură, pic, picătură, pişcătură, ruptură, strop, zdreanţă.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj. v. avizat, capabil, competent, fortificat, informat, injurios, insultător, întărit, jignitor, ofensator, pregătit.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj., adv. 1. adj. dur, rezistent, solid, tenace, (pop.) ţeapăn, vârtos. (Un material ~.) 2. adj. v. consistent. 3. adj. v. solid. 4. adj. v. inflexibil. 5. adj. v. apretat. 6. adj. v. uscat. 7. adj. rece, uscat, vechi. (Un coltuc ~ de pâine.) 8. adj. v. răscopt. 9. adj. v. robust. 10. adj. puternic, rezistent, (pop.) pilos. (O femeie ~.) 11. adj. v. ţipător. 12. adj. v. viu. 13. adj. v. intens. 14. adj. v. puternic. 15. adv. v. forte. 16. adj. v. pătrunzător. 17. adj. v. curat. 18. adj. concentrat, vârtos. (Vin ~.) 19. adv. grabnic, iute, rapid, repede. (Alerga când mai ~, când mai încet.) 20. adv. v. intens. 21. adv. puternic, voiniceşte, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 22. adj. aprig, intens, mare, puternic, straşnic, violent, zdravăn. (Un vânt ~.) 23. adv. bine, intens, puternic, vârtos, zdravăn. (Plouă ~.) 24. adj. puternic, (înv.) temeinic, (franţuzism înv.) ponderos. (Un stat ~.) 25. adj. v. redutabil. 26. adj. v. energic. 27. adj. v. neclintit. 28. adj. v. convingător. 29. adj. puternic, (livr.) forte (invar.). (Elev ~ la matematică.) 30. adv. v. grav. 31. adv. v. mult. 32. adv. v. mult. 33. adj. v. aspru. 34. adv. v. foarte. 35. adv. extrem, foarte, (prin Bucov.) prăci, (înv.) vârtos. (~ de dimineaţă. ) 36. adv. v. mult. 37. adv. v. foarte.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.
(Dicţionar de sinonime)
TÁRE adv. v. bine, cumsecade, insistent, stăruitor.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Tare ≠ debil, încet, moale, slab, slăbănog
(Dicţionar de antonime)