aspru
[Sinonime]
ÁSPRU1, aspri, s.m. Monedă turcească de argint, cu circulaţie în ţările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o senzaţie specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare şi ţepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari şi ţepoase. 2. (Despre apă) Care conţine (din abundenţă) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înţepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverşunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferinţe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgenţă, sever, neînduplecat, necruţător. Purtarea aspră. – Lat. asper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁSPR//U1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are suprafaţa zgrunţuroasă; cu asperităţi. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, ţepoase. 3) (despre apă) Care conţine săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsură obişnuită. Ger ~. Vânt ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgenţă; fără indulgenţă; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁSPR//U2 ~i m. Monedă turcească care a circulat şi în ţările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
áspru (áspră), adj. – 1. Tare, dur (în sens propriu şi figurat). – 2. (Adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. Lat. asper (Puşcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s.f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s.f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat).
(Dicţionarul etimologic român)
áspru (áspri), s.m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în ţările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, şi 1/80 dintr-un leu (adică o leţcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.
(Dicţionarul etimologic român)
áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áspru s. m., pl. áspri, art. ásprii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.
(Dicţionar de sinonime)
ÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorţos, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugos. (O suprafaţă ~.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverşunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme ~.)
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-ÁSPRĂ s. v. ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aspru ≠ blând, moale
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ÁSPRU, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafaţa zgrunţuroasă care dă la pipăit o senzaţie specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare şi ţepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari şi ţepoase. 2. (Despre apă) Care conţine (din abundenţă) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înţepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverşunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferinţe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgenţă, sever, neînduplecat, necruţător. Purtarea aspră. – Lat. asper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ÁSPR//U2 ~i m. Monedă turcească care a circulat şi în ţările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
áspru (áspră), adj. – 1. Tare, dur (în sens propriu şi figurat). – 2. (Adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. Lat. asper (Puşcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s.f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s.f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat).
(Dicţionarul etimologic român)
áspru (áspri), s.m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în ţările romîne, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, şi 1/80 dintr-un leu (adică o leţcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45.
(Dicţionarul etimologic român)
áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
áspru s. m., pl. áspri, art. ásprii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.
(Dicţionar de sinonime)
ÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorţos, zgrunţuros, (rar) grunzuros, zgrunţuit, (livr.) rugos. (O suprafaţă ~.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbeşte cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverşunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverşunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleştat. (O bătălie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme ~.)
(Dicţionar de sinonime)
IARBĂ-ÁSPRĂ s. v. ţăpoşică.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aspru ≠ blând, moale
(Dicţionar de antonime)